Noțiuni despre Boala Celiacă pentru pacienți

Anticorpi împotriva peptidelor de gliadină nativă.

O substanță (proteină) ce poate cauza o reacție alergică.

Aminoacizii sunt cărămizile proteinelor.

Există cinci tipuri de anticorpi în organismul nostru, denumiți imunoglobuline (Ig), în speță IgA, IgM, IgD, IgE și IgG. IgA ne protejează împotriva infecțiilor de la nivelul membranelor mucoase, epiteliului respirator, tracturilor genitale și digestive.

Asociația Societăților Europene de Celiachie

O inflamație a articulațiilor de cauză necunoscută. Este cea mai frecventă cauză de artrită (inflamație a articulațiilor) la copii și adolescenți. De regulă, determină durere articulară persistentă, tumefacţie și rigiditate. Boala poate dura câteva luni sau se poate croniciza.

Reprezintă un semn neurologic caracterizat de lipsa coordonării voluntare a musculaturii, determinând chiar și tulburări de mers.

Apare în momentul în care vilozitățile intestinale (=structurile asemănătoare degetelor de la nivelul intestinului subțire care cresc suprafața intestinală) se aplatizează, reducându-se astfel suprafața de absorbție.

Proteine sintetizate de către celulele imune împotriva propriului țesut, datorate unei afecțiuni.

Examinarea țesutului sau a celulelor extrase din organism, pentru a evidenția prezența, cauza sau extensia unei anumite boli. Examinarea se realizează, de regulă, microscopic și, în unele cazuri, chimic. Există diferite tipuri de biopsie: uneori, este necesar doar o mică probă de țesut, pe când alteori, sunt excizate porțiuni mai largi sau chiar regiuni suspicioase.

Boala cardiacă descrie o serie de afecțiuni ale inimii, incluzând boli ale vaselor de sânge, precum boala coronariană; aritmii și malformații congenitale cardiace, printre altele. 

Cardiovascular diseases (CVDs) are a group of disorders of the heart and blood vessels.

În afecțiunile hepatice autoimune, sistemul imun propriu atacă ficatul și ducturile biliare, ceea ce conduce la disfuncția acestor organe.

Boala tiroidiană autoimună se poate manifesta ori prin creșterea, ori prin reducerea funcției glandei tiroide. Această glandă sintetizează hormoni care influențează, în principal, rata metabolică și sinteza proteică.

Calciul este un mineral ce se găsește în mod natural în alimente, în special în lactate, în cantități mari. Calciul este esențial multor funcții ale organismului dumneavoastră, mai ales în ceea ce privește dezvoltarea și menținerea densității osoase. 

Un termen asociat afecțiunilor în care celulele anormale se divid fără control și invadează țesuturile adiacente. Celulele canceroase se pot răspândi și în alte părți ale organismului prin sistemul vascular și limfatic.

Carbohidrații sunt unii dintre cei trei macronutrienți (alături de proteine și lipide) ce se regăsesc în alimente. Ei sunt alcătuiți din molecule esențiale de zahăr în combinații variate. Amidonul, un lanț foarte lung de molecule de zahăr, este unul dintre cei mai comuni carbohidrați din dieta noastră.

Numită și afecțiune a coagulării. Este afectată capacitatea sângelui de a se coagula, ceea ce conduce la sângerare prelungită și excesivă.

Aceasta este asemănătoare unei depresiuni la nivelul epiteliului intestinal al intestinului subțire sau colonului.

O complicație foarte rară, dar severă, a bolii celiace netratate, caracterizată prin simptome acute și grave, asociate semnelor de deshidratare și malnutriție. Necesită tratament intraspitalicesc cu administrare de lichide intravenos.

Structură sub formă de bandă localizată în nucleul celulelor noastre, care conțin informația genetică scrisă la nivelul moleculelor ADN ce codifică matricea organismului nostru.

O imunodeficiență primară caracterizată printr-un nivel nedetectabil de imunoglobuline A (IgA) la nivelul sângelui sau al secrețiilor, dar fără alte deficiențe de imunoglobuline. Imunoglobulina este o altă denumire acordată anticorpilor.

Erupție tegumentară severă, pruriginoasă asociată bolii celiace.

Dextroza este un glucid simplu, identic din punct de vedere chimic cu glucoza, carbohidratul care reprezintă zahărul din sânge.

Anticorpi împotriva peptidelor gliadinei deamidate, care fac parte din proteina- gluten. Termenul "deamidat" provine de la faptul că enzima proprie a organismului, transglutaminaza tisulară, a modificat deja chimic structura originală a gliadinei.

Dermatita herpetiformă Duhring. Erupție tegumentară severă, pruriginoasă asociată bolii celiace.

Diabetul zaharat tip 1 este o afecțiune ireversibilă în care celulele producătoare de insulină de la nivelul pancreasului sunt distruse printr-un proces autoimun. Așadar, pancreasul nu mai poate produce suficientă insulină. Fără aceasta, celulele organismului nu mai pot absorbi glucoză (zahăr) necesară metabolismului energetic. Acest lucru conduce la creșterea glicemiei și afectarea metabolismului energetic. Ca o consecință, sunt necesare injecții zilnice cu insulină.

Este o afecțiune metabolică cronică caracterizată prin creșterea concentrației glucozei sanguine de-a lungul unei perioade prelungite. Celulele organismului devin rezistente la insulină, responsabilă de absorbția glucozei la nivelul acestora. Poate determina complicații serioase pe termen scurt sau lung dacă nu este tratat, deoarece nivelul grescut al glicemiei poate afecta vasele de sânge de la nivelul diferitelor organe, ceea ce conduce la o serie de probleme de sănătate. Tratamentul cuprinde, de regulă, o serie de reguli dietetice, scăderea în greutate, exercițiul fizic și componenta medicamentoasă. La cazurile severe, poate fi necesară injecția zilnică de insulină.

Prima parte a intestinului subțire, important în absorbția diferiților nutrienți.

Anticorpi împotriva endomisiumului.

Reprezintă un strat de țesut conjunctiv ce înconjoară fiecare celulă musculară, denumirea însemnând "între mușchi".

O intervenție medicală ce utilizează un endoscop, un instrument tubular, subțire, iluminat, pentru a examina diferite regiuni ale organismului, cum ar fi intestinul.

Diferitele tipuri de enzime au diferite funcții în organism, de ex. unele acționează precum mici foarfece pentru a descompune alimentele sau pentru a modifica anumite molecule.

European Society for Pediatric Gastroenterology, Hepatology and Nutrition

Secreții ale glandelor organismului către suprafețele exterioare, ce se află în contact cu mediul, de ex. transpirația determinată de către glandele cutanate, sau sucurile digestive, produse de către pancreas și eliberate la nivel intestinal pentru a descompune alimentele.

Componente ale fructelor, legumelor și cerealelor care nu se pot digera. Fibrele au o importanță vitală în susținerea digestiei; ajută tranzitul bolului alimentar prin tractul digestiv.

Un mineral esențial. Necesar transportului oxigenului în sânge.

Reprezintă o categorie de carbohidrați simpli ce se absorb foarte slab la nivelul intestinului subțire. În schimb, aceștia sunt transportați în colon, unde sunt fermentați de către microbiom. Alimentele bogate în FODMAP sunt cerealele (grâu, secară, orz), unele legume (sfeclă, fenicul, mazăre), leguminoase, produse lactate și numeroase fructe. Regimul cu un conținut scăzut de FODMAP ar trebui inițiat doar la recomandarea medicului, în consultare cu un dietician/nutriționist.

Cunoscut și sub denumirea de acid folic sau vitamină B9. Aparține clasei vitaminelor B.

Medic specializat în afecțiunile tractului digestiv.

Gemeni ce se dezvoltă din două celule-ou diferite. Un alt termen care să-i descrie este "gemeni non-identici" sau "gemeni fraternali".

Gemeni ce se dezvoltă dintr-o singură celulă-ou. Un alt termen care să-i descrie este "gemeni identici".

Planul de construcție al fiecărei molecule din structura organismului nostru sau care sunt responsabile pentru metabolism.

Parte a moleculei de gluten.

This is often confused with gluten. It is however an amino acid (=building block of a protein) and should not be confused with gluten. Another frequently used misspelling of gluten is the term "glutein".

Un tip de grăsime ce se găsește în formă lichidă la temperatura camerei și provine din plante, cum ar fi uleiul de măsline, arahide, porumb, semințe de bumbac, floarea soarelui, șofran sau uleiul din soia. Grăsimile nesaturate sunt mai sănătoase decât cele saturate.

Grăsimea reprezintă unul dintre cei trei macronutrienți din alimentația noastră. Există mai multe tipuri de grăsime: grăsimea saturată, grăsimea trans și grăsimea nesaturată. Cea din urmă este, de regulă, mai sănătoasă decât precedentele.

Este definită de către Organizația Mondială a Sănătății ca fiind greutatea de 2,499g sau mai puțin la naștere, indiferent de vârsta gestațională.

Guta este o formă de artrită ce cauzează inflamație subită, de regulă, a unei singure articulații. Guta este cauzată de depunerea cristalelor de acid uric la nivelul articulațiilor.

Analiza HbA1c în sânge face corelația cu nivelul standard al glicemiei din sângele unei persoane pe o perioadă de mai multe luni. Este folosită ca o metodă de screening și diagnostic pentru prediabet și diabet.

Dezvoltarea de plante sau animale de varietăți, specii sau rase diferite. De asemenea se mai numește încrucișare.

Creșterea anormală a nivelului de glucoză (zahăr) din sânge.

Este o creștere a lungimii criptelor de la nivel tisular, rezultat în urma proliferării celulare.

Scăderea anormală a nivelului de glucoză (zahăr) din sânge.

Existența unui nivel scăzut de proteine în sânge. Poate avea diferite cauze, spre exemplu aportul insuficient de proteine, malabsorbție sau cauze hepatice sau renale. Consecința hipoproteinemiei este apariția edemului la nivelul diferitelor părți ale organismului, din cauza acumulării de lichid.

Disfuncția splinei, ce poate conduce la creșterea riscului de a dezvolta infecții.

Examinarea microscopică a țesutului.

Un complex de gene care codifică proteinele din cadrul complexului major de histocompatibilitate (MHC) uman. Aceste proteine aflate la suprafața celulei sunt responsabile pentru reglarea sistemului imun uman.

Una dintre variantele specifice puternic asociate bolii celiace.

Variante specifice ale genelor HLA puternic asociate bolii celiace și altor afecțiuni autoimune, precum diabetul de tip 1.

Una dintre variantele specifice puternic asociate bolii celiace.

Anticorpii (imunoglobulinele) de tip A. Acest tip se găsesc cel mai frecvent la nivelul membranelor mucoaselor, de ex. În intestinul subțire, tractul respirator și chiar la nivelul lacrimilor sau salivei.

Clasa de anticorpi (=imunoglobuline) de tip IgA împotriva endomisiumului. Acesta este un test foarte specific pentru boala celiacă, cu toate acestea, nu reprezintă un parametru standard și trebuie realizat doar de către un tehnician de laborator experimentat, așadar nu este disponibil în toate laboratoarele.

Clasa de anticorpi (=imunoglobuline) de tip IgA împotriva transglutaminazei tisulare. Reprezintă o analiză de laborator specifică bolii celiace și ușor de analizat, așadar trebuie să fie primul pas diagnostic în cazul bolii celiace.

Anticorpii (imunoglobulinele) de tip E. Acest tip este implicat în dezvoltarea alergiilor. Numeric, sunt cei mai puțini anticorpi, dar pot dezvolta un răspuns imun foarte puternic.

Anticorpii (imunoglobulinele) de tip G. Dintre toți anticorpii, aproximativ 80% sunt de tip IgG, ceea ce îi face extraordinar de importanți în funcționarea sistemului imun.

Reprezintă o altă denumire a anticorpilor. Imunoglobulinele sunt sintetizate de către celule imune speciale. Imunoglobulinele se atașează de substanțe străine, precum bacterii sau virusuri, pentru a ajuta la distrucția acestora. Există diferite clase de imunoglobuline (IgA, IgD, IgE, IgG și IgM), dar toate au aceeași sarcină de a neutraliza patogenii.

Indicele glicemic (IG) reprezintă o clasificare relativă a carbohidraților din alimente, în funcție de modul în care afectează nivelul glicemiei.

Un răspuns biologic complex al țesutului organismului nostru prin care se produce eritem, încălzire locală, edem și durere ca urmare a unei infecții, iritații sau leziuni. Inflamația poate fi externă sau internă,

Inabilitatea inimii de a pompa eficient sânge către organe și țesuturi.

Insuficiența pancreatică exocrină reprezintă eșecul pancreasului de a produce destule enzime necesare descompunerii alimentelor în timpul digestiei. Rezultatul este că nutrienții nu se mai absorb așa cum trebuie. Insuficența pancreatică înseamnă că pancreasul nu mai sintetizează destulă insulină, care ar ajuta celulele să folosească zahărul ca sursă de energie.

Un hormon natural sintetizat de către pancreas și care reglează nivelul glucozei sanguine prin creșterea absorbției glucozei de către celulele organismului.

Cunoscut și sub denumirea de colon, este ultima parte a tractului gastrointestinal. Funcția sa este să absoarbă apa și să depoziteze sub formă de fecale materialul rezidual rămas.

Parte a tractului gastrointestinal dintre stomac și intestinul gros. Aici are loc marea majoritate a absorbției alimentelor. Este împărțit în trei regiuni - duodenul, jejunul și ileonul.

Inflamație a unei anumite regiuni a intestinului subțire (numită jejun). Este caracterizată de ulcerații, în speță, de dezvoltarea unor leziuni la nivelul epiteliului intestinal. Este o complicație rară a sprue-ului refractar. Tratamentul este dificil și poate implica chiar intervenția chirurgicală pentru a exciza zonele afectate de ulcere.

Enzimă ce descompune lactoza din lapte în componentele sale: glucoza și galactoza.

Celule imune speciale ce se găsesc la nivelul mucoasei, de ex. În tractul intestinal și cel reproducător. Imediat cum întâlnesc proteine cu potențial dăunător, cum ar fi bacterii sau alergeni, acestea reacționează prin uciderea celulelor infectate. Numărul limfocitelor intraepiteliale crește în cadrul inflamației continue, de ex. în boala celiacă.

Celule imune speciale ce se găsesc la nivelul mucoasei, de ex. în tractul intestinal și cel reproducător. Imediat cum întâlnesc proteine cu potențial dăunător, cum ar fi bacterii sau alergeni, acestea reacționează prin distrugerea celulelor infectate. Numărul limfocitelor intraepiteliale crește în cadrul inflamației continue, de ex. în boala celiacă.

Limfomul este un tip de cancer al sistemului imun și celulelor albe din sânge. Dacă se dezvoltă la nivelul intestinului subțire, este denumit limfom intestinal. Este o complicație rară a bolii celiace. Prognosticul depinde de nenumărați factori, precum stadializarea, progresia, răspunsul la tratament și starea generală a pacientului.

Macronutrienții reprezintă o clasă largă de nutrienți necesari organismului nostru și includ proteinele,carbohidrații și lipidele.

O categorie de glucide folosite ca aditiv alimentar. Maltodextrina este ușor digerabilă, absorbită aproape la fel de rapid precum glucoza și poate fi ori dulce ori fără aromă. Se folosește frecvent la producerea băuturilor răcoritoare și dulciurilor. Se mai poate găsi și în componența a numeroase alimente procesate.

Orice substanță solidă (care să nu fie lichidă) ce este folosită ca sursă de alimentație. Acest termen este folosit adesea pentru a descrie mâncarea de după înțărcare sau care să completeze laptele de mamă sau formulele artificiale.

Nutrienți ce sunt necesari în cantități mici (nu mai mult de 100 mg pe zi). Nu asigură energie, dar sunt folosiți pentru diversele funcții ale organismului. Clasa micronutrienților este compusă din vitamine, unele minerale și oligominerale. Prin contrast, macronutrienții sunt necesari în cantități mai mari. Aceștia includ lipidele, proteinele și carbohidrații și sunt utilizați pentru producția de energie.

Episoade repetate de cefalee moderate, chiar severe, deseori asociate cu greață, vărsături, amețeli și sensibilitate la lumină și sunet.

Mineralele, din punct de vedere alimentar, reprezintă acele compuse anorganice necesare în cantități reduse pentru reglarea proceselor organismului și sănătate. Există două clase. Există macro mineralele, de care organismul are nevoie în cantități relativ mari, mai mari decât oligomineralele necesare în cantități mai mici. Printre macro minerale includem calciul, sodiul și potasiul. Exemple de oligominerale sunt reprezentate de fier, fluor și iod.

Inflamația mușchiului inimii.

Descrie un strat protector ce căptușește interiorul intestinului și al altor organe, precum nasul, cavitatea bucală sau ochii. Pe lângă rolul protector, mucusul produs de aceasta, ajută la mobilizarea alimentelor de-a lungul tractului digestiv și la absorbția nutrienților la nivelul intestinului subțire, mucoasa conținând celule specializate pentru acest lucru.

Nașterea unui copil la mai puțin de 37 de săptămâni de vârstă gestațională.

Orice agent infecțios care poate produce boală, de ex. un virus sau o bacterie.

Sunt fragmente proteice.

O testare clinică ce implică participanți umani ai unui tratament sau intervenții specifice, în comparație cu un placebo. Pentru a evita orice interpretare subiectivă, atât cei ce conduc studiul, cât și participanții, nu au habar cine primește tratamentul. După ce s-au colectat toate datele și s-au efectuat toate analizele, se află cum a fost realizată împărțirea grupurilor, pentru a vedea care tratament a fost mai eficient.

Este echivalentul unității mg/kg.

Unul dintre cei trei macronutrienți folosiți ca surse de energie (calorii) de către organismul nostru. Proteinele sunt compuși organici complecși alcătuiți din lanțuri de aminoacizi.

Este o afecțiune autoimună caracterizată prin existența unor zone eritematoase, pruriginoase și solzoase la nivelul pielii. Aceste zone pot acoperi doar anumite părți sau chiar tot corpul. Este considerată o afecțiune genetică declanșată de anumiți factori de mediu, de ex. medicație sau stres. Nu există tratament disponibil, dar simptomele pot fi controlate.

Scăderea densității osoase la copii, de regulă, din cauza deficitului de vitamină D. Poate cauza fracturi osoase și deformări ale oaselor, spre exemplu picioarele în paranteză.

Perioadă de timp în care semnele/simptomele bolii se diminuează.

Virus ce determină diaree, mai ales la sugari.

Atunci când un medicament cu proprietăți anestezice este injectat pentru a calma sau adormi un pacient.

Afecțiune cauzată de o anomalie cromozomială în care există trei copii ale cromozomului 21, în loc de două. Este caracterizată printr-un anumit grad de retard cognitiv, hipostatură, hipotonie musculară, plus câteva caracteristici fizice (față turtită, ochi orientați oblic, gură mică cu protruzia limbii etc).

O afecțiune gastrointestinală frecventă ce implică motilitate anormală și simptomatologie intestinală (hipersensibilitate viscerală), caracterizată prin durere/disconfort abdominal, balonare, flatulență, scaune cu mucus și manifestări neregulate de tip diaree sau constipație sau alternanța acestora.

Sindromul metabolic asociază mai multe afecțiuni - hipertensiunea arterială, hiperglicemia, depunerea țesutului adipos în exces la nivelul taliei și creșterea nivelului colesterolului și trigliceridelor - ce apar în același timp, crescând astfel riscul dezvoltării bolilor cardiovasculare, accidentului vascular și diabetului.

O parte a cromozomului 7 lipsește. Sindromul William-Beuren este caracterizat de retard cognitiv ușor spre moderat  și afecțiuni cardiovasculare. Sunt prezente și personalitatea extrovertă, abilitățile verbale remarcabile și anumite caracteristici fizice faciale.

Siropul de glucoză este produs din amidon. Se folosește pentru îndulcirea, înmuierea texturii și adăugarea volumului mâncărurilor. Nu conține gluten, indiferent de cerealele/sursa biologică din care este creată.

Un sistem de apărare al organismului nostru, compus din mai multe structuri și procese biologice. Este responsabil cu diferențierea persoanei de orice îi este străin și cu protejarea organismului respectiv de infecții și substanțe străine, de ex. virusuri și bacterii.

În cazul în care simptomele sau semnele bolii celiace nu se remit sau reapar în timpul regimului strict fără gluten, specialiștii numesc această afecțiune sprue refractar.

Studii în care participanții sunt alocați aleatoriu în grupuri ce primesc tratament predefinit, de exemplu diferite protocoale de introducere a glutenului. Participanții la studiu sunt monitorizați ulterior pe o perioadă lungă de timp, într-un mediu controlat. Aceste studii sunt efectuate pentru a verifica anumite ipoteze. Cu aceste studii, puteți confirma sau infirma o relație de tip cauză-efect. Toate aceste studii trebuie aprobate de către o comisie de etică, indiferent dacă este utilizată medicație sau nu.

O metodă de testare alergologică prin care tegumentul este înțepat cu ajutorul unui ac, la nivelul căruia se introduce o picătură de alergen diluat. Dacă apare o reacție tegumentară, înseamnă că organismul a reacționat alergic la alergenul testat.

Anticorpi împotriva transglutaminazei tisulare.

Aceasta este o enzimă specială, reprezentativă prin prisma faptului că este un autoantigen în boala celiacă.

Proiecții mici, cu formă de degete, ce proemină la nivelul lumenului intestinului subțire. Vilozitățile cresc suprafața intestinală internă.

Această vitamină este importantă în sinteza normală a celulelor roșii sanguine și pentru funcția țesutului nervos. Deficitul de vitamină B12 nedetectat și netratat poate conduce la dezvoltarea anemiei, la afectare nervoasă permanentă și la leziuni cerebrale.

Vitaminele sunt un grup de substanțe necesare funcționării celulare normale, creșterii și dezvoltării. Există 13 vitamine esențiale.

Clasă de vitamine hidrosolubile ce joacă un rol important în metabolismul celular.

Vitaminele liposolubile se pot dispersa și stoca în grăsime. Vitaminele liposolubile sunt vitaminele A, D, E și K. Spre deosebire de cele hidrosolubile, acestea sunt stocate în organism. Deoarece se pot acumula pe perioade lungi de timp, este posibilă dezvoltarea intoxicației din cauza consumului excesiv.

Reprezintă o afecțiune a pielii caracterizată prin zone tegumentare fără pigment. Acest lucru înseamnă că aceste regiuni prezintă o culoare mai deschisă, comparativ cu culoarea normală a pielii acelei persoane. Cauza este necunoscută, dar se presupune că o afecțiune autoimună poate fi cauza. Nu există tratament disponibil.