Constatări Celiace pentru Pacienți

Anticorpi împotriva peptidelor de gliadină nativă.

Aminoacizii sunt cărămizile proteinelor.

A gene complex encoding the major histocompatibility complex (MHC) proteins in humans. These cell-surface proteins are responsible for the regulation of the immune system in humans.

Variante specifice ale genelor HLA puternic asociate bolii celiace și altor afecțiuni autoimune, precum diabetul de tip 1.

O inflamație a articulațiilor de cauză necunoscută. Este cea mai frecventă cauză de artrită (inflamație a articulațiilor) la copii și adolescenți. De regulă, determină durere articulară persistentă, tumefacţie și rigiditate. Boala poate dura câteva luni sau se poate croniciza.

Reprezintă un semn neurologic caracterizat de lipsa coordonării voluntare a musculaturii, determinând chiar și tulburări de mers.

Apare în momentul în care vilozitățile intestinale (=structurile asemănătoare degetelor de la nivelul intestinului subțire care cresc suprafața intestinală) se aplatizează, reducându-se astfel suprafața de absorbție.

Proteine sintetizate de către celulele imune împotriva propriului țesut, datorate unei afecțiuni.

Examinarea țesutului sau a celulelor extrase din organism, pentru a evidenția prezența, cauza sau extensia unei anumite boli. Examinarea se realizează, de regulă, microscopic și, în unele cazuri, chimic. Există diferite tipuri de biopsie: uneori, este necesar doar o mică probă de țesut, pe când alteori, sunt excizate porțiuni mai largi sau chiar regiuni suspicioase.

În afecțiunile hepatice autoimune, sistemul imun propriu atacă ficatul și ducturile biliare, ceea ce conduce la disfuncția acestor organe.

Boala tiroidiană autoimună se poate manifesta ori prin creșterea, ori prin reducerea funcției glandei tiroide. Această glandă sintetizează hormoni care influențează, în principal, rata metabolică și sinteza proteică.

Există cinci tipuri de anticorpi în organismul nostru, denumiți imunoglobuline (Ig), în speță IgA, IgM, IgD, IgE și IgG. IgA ne protejează împotriva infecțiilor de la nivelul membranelor mucoase, epiteliului respirator, tracturilor genitale și digestive.

Clasa de anticorpi (=imunoglobuline) de tip IgA împotriva endomisiumului. Acesta este un test foarte specific pentru boala celiacă, cu toate acestea, nu reprezintă un parametru standard și trebuie realizat doar de către un tehnician de laborator experimentat, așadar nu este disponibil în toate laboratoarele.

Clasa de anticorpi (=imunoglobuline) de tip IgA împotriva transglutaminazei tisulare. Reprezintă o analiză de laborator specifică bolii celiace și ușor de analizat, așadar trebuie să fie primul pas diagnostic în cazul bolii celiace.

Numită și afecțiune a coagulării. Este afectată capacitatea sângelui de a se coagula, ceea ce conduce la sângerare prelungită și excesivă.

Aceasta este asemănătoare unei depresiuni la nivelul epiteliului intestinal al intestinului subțire sau colonului.

O complicație foarte rară, dar severă, a bolii celiace netratate, caracterizată prin simptome acute și grave, asociate semnelor de deshidratare și malnutriție. Necesită tratament intraspitalicesc cu administrare de lichide intravenos.

Structură sub formă de bandă localizată în nucleul celulelor noastre, care conțin informația genetică scrisă la nivelul moleculelor ADN ce codifică matricea organismului nostru.

O imunodeficiență primară caracterizată printr-un nivel nedetectabil de imunoglobuline A (IgA) la nivelul sângelui sau al secrețiilor, dar fără alte deficiențe de imunoglobuline. Imunoglobulina este o altă denumire acordată anticorpilor.

Erupție tegumentară severă, pruriginoasă asociată bolii celiace.

Anticorpi împotriva peptidelor gliadinei deamidate, care fac parte din proteina- gluten. Termenul "deamidat" provine de la faptul că enzima proprie a organismului, transglutaminaza tisulară, a modificat deja chimic structura originală a gliadinei.

Diabetul zaharat tip 1 este o afecțiune ireversibilă în care celulele producătoare de insulină de la nivelul pancreasului sunt distruse printr-un proces autoimun. Așadar, pancreasul nu mai poate produce suficientă insulină. Fără aceasta, celulele organismului nu

Prima parte a intestinului subțire, important în absorbția diferiților nutrienți.

Diabet zaharat tip 1

Anticorpi împotriva endomisiumului.

Reprezintă un strat de țesut conjunctiv ce înconjoară fiecare celulă musculară, denumirea însemnând "între mușchi".

O intervenție medicală ce utilizează un endoscop, un instrument tubular, subțire, iluminat, pentru a examina diferite regiuni ale organismului, cum ar fi intestinul.

Diferitele tipuri de enzime au diferite funcții în organism, de ex. unele acționează precum mici foarfece pentru a descompune alimentele sau pentru a modifica anumite molecule.

Societatea Europeană pentru Gastroenterologie, Hepatologie și Nutriție Pediatrică

Secreții ale glandelor organismului către suprafețele exterioare, ce se află în contact cu mediul, de ex. transpirația determinată de către glandele cutanate, sau sucurile digestive, produse de către pancreas și eliberate la nivel intestinal pentru a descompune alimentele.

Oligo-, Di-, Mono- zaharide și polioli fermentabili

Medic specializat în afecțiunile tractului digestiv.

Gemeni ce se dezvoltă din două celule-ou diferite. Un alt termen care să-i descrie este "gemeni non-identici" sau "gemeni fraternali".

Gemeni ce se dezvoltă dintr-o singură celulă-ou. Un alt termen care să-i descrie este "gemeni identici".

Planul de construcție al fiecărei molecule din structura organismului nostru sau care sunt responsabile pentru metabolism.

Parte a moleculei de gluten.

Dezvoltarea de plante sau animale de varietăți, specii sau rase diferite. De asemenea se mai numește încrucișare.

Este o creștere a lungimii criptelor de la nivel tisular, rezultat în urma proliferării celulare.

Existența unui nivel scăzut de proteine în sânge. Poate avea diferite cauze, spre exemplu aportul insuficient de proteine, malabsorbție sau cauze hepatice sau renale. Consecința hipoproteinemiei este apariția edemului la nivelul diferitelor părți ale organismului, din cauza acumulării de lichid.

Disfuncția splinei, ce poate conduce la creșterea riscului de a dezvolta infecții.

Examinarea microscopică a țesutului.

Antigen Leucocitar Uman

Una dintre variantele specifice puternic asociate bolii celiace.

Antigen Leucocitar Uman DQ2/DQ8

Una dintre variantele specifice puternic asociate bolii celiace.

Imunoglobulină A

clasa IgA de auto-anticorpi împotriva endomisiumului

clasa IgA de auto-anticorpi împotriva transglutaminazei tisulare

Imunoglobulină E

Imunoglobulină G

Reprezintă o altă denumire a anticorpilor. Imunoglobulinele sunt sintetizate de către celule imune speciale. Imunoglobulinele se atașează de substanțe străine, precum bacterii sau virusuri, pentru a ajuta la distrucția acestora. Există diferite clase de imunoglobuline (IgA, IgD, IgE, IgG și IgM), dar toate au aceeași sarcină de a neutraliza patogenii.

Anticorpii (imunoglobulinele) de tip A. Acest tip se găsesc cel mai frecvent la nivelul membranelor mucoaselor, de ex. În intestinul subțire, tractul respirator și chiar la nivelul lacrimilor sau salivei.

Anticorpii (imunoglobulinele) de tip E. Acest tip este implicat în dezvoltarea alergiilor. Numeric, sunt cei mai puțini anticorpi, dar pot dezvolta un răspuns imun foarte puternic.

Anticorpii (imunoglobulinele) de tip G. Dintre toți anticorpii, aproximativ 80% sunt de tip IgG, ceea ce îi face extraordinar de importanți în funcționarea sistemului imun.

Un răspuns biologic complex al țesutului organismului nostru prin care se produce eritem, încălzire locală, edem și durere ca urmare a unei infecții, iritații sau leziuni. Inflamația poate fi externă sau internă.

Inabilitatea inimii de a pompa eficient sânge către organe și țesuturi.

Insuficiența pancreatică exocrină reprezintă eșecul pancreasului de a produce destule enzime necesare descompunerii alimentelor în timpul digestiei. Rezultatul este că nutrienții nu se mai absorb așa cum trebuie. Insuficența pancreatică înseamnă că pancreasul nu mai sintetizează destulă insulină, care ar ajuta celulele să folosească zahărul ca sursă de energie.

Cunoscut și sub denumirea de colon, este ultima parte a tractului gastrointestinal. Funcția sa este să absoarbă apa și să depoziteze sub formă de fecale materialul rezidual rămas.

Parte a tractului gastrointestinal dintre stomac și intestinul gros. Aici are loc marea majoritate a absorbției alimentelor. Este împărțit în trei regiuni - duodenul, jejunul și ileonul.

Inflamație a unei anumite regiuni a intestinului subțire (numită jejun). Este caracterizată de ulcerații, în speță, de dezvoltarea unor leziuni la nivelul epiteliului intestinal. Este o complicație rară a sprue-ului refractar. Tratamentul este dificil și poate implica chiar intervenția chirurgicală pentru a exciza zonele afectate de ulcere.

limfocite intraepiteliale

Celule imune speciale ce se găsesc la nivelul mucoasei, de ex. în tractul intestinal și cel reproducător. Imediat cum întâlnesc proteine cu potențial dăunător, cum ar fi bacterii sau alergeni, acestea reacționează prin distrugerea celulelor infectate. Numărul limfocitelor intraepiteliale crește în cadrul inflamației continue, de ex. în boala celiacă.

Limfomul este un tip de cancer al sistemului imun și celulelor albe din sânge. Dacă se dezvoltă la nivelul intestinului subțire, este denumit limfom intestinal. Este o complicație rară a bolii celiace. Prognosticul depinde de nenumărați factori, precum stadializarea, progresia, răspunsul la tratament și starea generală a pacientului.

Orice substanță solidă (care să nu fie lichidă) ce este folosită ca sursă de alimentație. Acest termen este folosit adesea pentru a descrie mâncarea de după înțărcare sau care să completeze laptele de mamă sau formulele artificiale.

Episoade repetate de cefalee moderate, chiar severe, deseori asociate cu greață, vărsături, amețeli și sensibilitate la lumină și sunet.

Inflamația mușchiului inimii.

Descrie un strat protector ce căptușește interiorul intestinului și al altor organe, precum nasul, cavitatea bucală sau ochii. Pe lângă rolul protector, mucusul produs de aceasta, ajută la mobilizarea alimentelor de-a lungul tractului digestiv și la absorbția nutrienților la nivelul intestinului subțire, mucoasa conținând celule specializate pentru acest lucru.

Reprezintă o categorie de carbohidrați simpli ce se absorb foarte slab la nivelul intestinului subțire. În schimb, aceștia sunt transportați în colon, unde sunt fermentați de către microbiom. Alimentele bogate în FODMAP sunt cerealele (grâu, secară, orz), unele legume (sfeclă, fenicul, mazăre), leguminoase, produse lactate și numeroase fructe. Regimul cu un conținut scăzut de FODMAP ar trebui inițiat doar la recomandarea medicului, în consultare cu un dietician/nutriționist.

Orice agent infecțios care poate produce boală, de ex. un virus sau o bacterie.

Sunt fragmente proteice.

O testare clinică ce implică participanți umani ai unui tratament sau intervenții specifice, în comparație cu un placebo. Pentru a evita orice interpretare subiectivă, atât cei ce conduc studiul, cât și participanții, nu au habar cine primește tratamentul. După ce s-au colectat toate datele și s-au efectuat toate analizele, se află cum a fost realizată împărțirea grupurilor, pentru a vedea care tratament a fost mai eficient.

Este o afecțiune autoimună caracterizată prin existența unor zone eritematoase, pruriginoase și solzoase la nivelul pielii. Aceste zone pot acoperi doar anumite părți sau chiar tot corpul. Este considerată o afecțiune genetică declanșată de anumiți factori de mediu, de ex. medicație sau stres. Nu există tratament disponibil, dar simptomele pot fi controlate.

Scăderea densității osoase la copii, de regulă, din cauza deficitului de vitamină D. Poate cauza fracturi osoase și deformări ale oaselor, spre exemplu picioarele în paranteză.

Perioadă de timp în care semnele/simptomele bolii se diminuează.

Virus ce determină diaree, mai ales la sugari.

Atunci când un medicament cu proprietăți anestezice este injectat pentru a calma sau adormi un pacient.

Afecțiune cauzată de o anomalie cromozomială în care există trei copii ale cromozomului 21, în loc de două. Este caracterizată printr-un anumit grad de retard cognitiv, hipostatură, hipotonie musculară, plus câteva caracteristici fizice (față turtită, ochi orientați oblic, gură mică cu protruzia limbii etc).

Sindromul Turner este o aberație cromozomială a cromozomilor sexuali la fete, astfel încât există un singur cromozom X, în loc de doi. Caracterizat de hipostatură, pubertate întârziată și infertilitate, uneori chiar și probleme renale, cardiovasculare sau cu afectarea altor organe.

O parte a cromozomului 7 lipsește. Sindromul William-Beuren este caracterizat de retard cognitiv ușor spre moderat și afecțiuni cardiovasculare. Sunt prezente și personalitatea extrovertă, abilitățile verbale remarcabile și anumite caracteristici fizice faciale.

Un sistem de apărare al organismului nostru, compus din mai multe structuri și procese biologice. Este responsabil cu diferențierea persoanei de orice îi este străin și cu protejarea organismului respectiv de infecții și substanțe străine, de ex. virusuri și bacterii.

În cazul în care simptomele sau semnele bolii celiace nu se remit sau reapar în timpul regimului strict fără gluten, specialiștii numesc această afecțiune sprue refractar.

Studii în care participanții sunt alocați aleatoriu în grupuri ce primesc tratament predefinit, de exemplu diferite protocoale de introducere a glutenului. Participanții la studiu sunt monitorizați ulterior pe o perioadă lungă de timp, într-un mediu controlat. Aceste studii sunt efectuate pentru a verifica anumite ipoteze. Cu aceste studii, puteți confirma sau infirma o relație de tip cauză-efect. Toate aceste studii trebuie aprobate de către o comisie de etică, indiferent dacă este utilizată medicație sau nu.

O metodă de testare alergologică prin care tegumentul este înțepat cu ajutorul unui ac, la nivelul căruia se introduce o picătură de alergen diluat. Dacă apare o reacție tegumentară, înseamnă că organismul a reacționat alergic la alergenul testat.

Anticorpi împotriva transglutaminazei tisulare.

Aceasta este o enzimă specială, reprezentativă prin prisma faptului că este un autoantigen în boala celiacă.

Proiecții mici, cu formă de degete, ce proemină la nivelul lumenului intestinului subțire. Vilozitățile cresc suprafața intestinală internă.

Reprezintă o afecțiune a pielii caracterizată prin zone tegumentare fără pigment. Acest lucru înseamnă că aceste regiuni prezintă o culoare mai deschisă, comparativ cu culoarea normală a pielii acelei persoane. Cauza este necunoscută, dar se presupune că o afecțiune autoimună poate fi cauza. Nu există tratament disponibil.